marți, 19 mai 2009

durere

…si apoi ai fost tu.Tu, cel care ai aparut in viata mea atat de repede si ai disparut si mai repede.

Ai fost vis si cosmar, iubit si dusman. Ai licarit ca o speranta in drumul meu atat de negru si pustiu. Ai readus iubirea in sufletul meu gol. Bratele tale imi ofereau siguranta pe care fiecare particica a corpului meu o cerea disperata. Ochii tai mari imi inspirau caldura si ma faceau sa te doresc din ce in ce mai mult. Vorbele tale dulci si calde imi intareau increderea in mine si ma puneau pe picioare. Ai fost singurul care mi-a auzit strigatul de durere si m-a ajutat.

Erai idol, mentor, Dumnezeu.

Pana intr-o zi, cand ai decis ca e timpul sa-mi tai aripile. Ca mi-a ajuns zborul feeric printre saruturi furate si priviri ce spun mai mult decat o mie de vorbe. Si atunci ai plecat. Fara nici o vorba, ai disparut in neant. Si ai lasat in urma ta o fiinta mizerabila, defecta si aproape inumana, pierduta intr-o mare de lacrimi, de urlete sinistre si de pacate chinuitoare.

M-ai lasat pe mine in urma. Aceasta eram eu acum. Un corp parasit de suflet, un obiect nefolositor. Asa ma simteam.

Zilele treceau fara niciun sens, iar viata nu mai avea niciun rost pentru mine. In fiecare dimineata imi doream sa ma trezesc in Iad. Nu in Rai, ci in Iad, caci sufletul meu negru si gol nu merita altceva decat o crunta si vesnica pedeapsa. Fiece pas facut speram sa ma duca la pierzanie. Oricare noua clipire ma rugam sa fie ultima. Vroiam cu orice pret sa mor, sa-mi curm aceasta viata seaca si oribila.

Si am trait in acest infern pentru multa vreme, torturandu-mi spiritul cu ganduri macabre, fara ca tie sa-ti pese vreodata. Pentru tine nu insemnam mai mult decat o simpla umbra pe pamant.

Acum doar supravietuiesc. Nu-mi mai doresc sa mor, dar nu mai vad folosul zilei de maine. Nu mai am ganduri sinucigase, dar nici planuri de viitor. Nu te pot uita niciodata, dar nu te mai vreau inapoi. Vreau sa-mi traiesc viata monotona cu care m-ai blestemat departe de tine. Cat mai departe…

Acum esti inamic, dusman, Spirit Rau.

0 Comments:

Post a Comment