marți, 17 septembrie 2013

N'am chef de titlu.

Mimez fericire. Zilnic. In fiecare clipa, in orice moment. Afisez un zambet tamp si sec de fiecare data cand simt ca ochii ma dau de gol. Nu simt vina. Nu ma doare. Nu ma mai doare de mult! M'am obisnuit cu trista veselie ce lumea mi'o cere. Au impresia ca imi pasa. Ca simt. Ca'i inteleg. Rahat! Mimez fericire. Mi'a intrat deja in sange. Mimatul, nu fericirea....

joi, 18 iulie 2013

Pe alta cale...

Acum! DA, acum vreau! Vreau sa ma ridic din pat, sa'mi iau tigarile si portofelu' si sa ies afara. Sa ma duc pe jos pana la gara si acolo sa ma urc in primu' tren! Vreau sa ma duca pana in ultima statie. Nu stiu care e ultima statie, dar vreau sa ma duca acolo. Sa ma dau jos, sa beau o cafea tare, iar apoi sa fac autostopu'. Sa astept sa ma ia un sofer(cat mai putin libidinos si curvar) si sa ma duca in drumu' lui. Nu stiu unde merge, dar vreau sa ajung acolo. Sa'i povestesc aventurile mele si sa'i spun la ce visez. Sa spunem bancuri stupide si sa dam muzica la maxim. Sa desfac o bere rece, sa stau in dreapta si sa'mi intind picioarele pe bord! S'adorm acolo, cu berea'n mana si sa ma opresc la destinatie. Nu stiu care e destinatia, da' stiu ca acolo trebe sa fiu. Sa ma dau jos din masina si sa vad un zambet! Sa ma trezesc din amorteala cu o alta cafea tare si apoi s'o iau la drum. Sa colind strazile, sa ma amuz de reclamele vechi si comuniste si sa'mi scald ochii in vitrine scumpe si aranjate cochet! Sa primesc o floare in coltu' strazii si sa nu stiu de la cine. S'o dau mai departe unui copil si sa'i fac o bucurie! Vreau sa ma topesc in ochii albastrii ai cretulinului ce'si asteapta pipita pe terasa aia de fite.... Sa'mi cumpar o inghetata si sa o topesc rapid. Vreau sa ma plimb pe centru si sa vad oameni zambind! Sa vad ca nu se grabesc, ca nu trebuie sa ajunga niciunde, ca se bucura de'o alta zi cu soare sau de cel pe care'l tin de mana. Sa vad ca strazile au culoare, au miscare, au energie... Sa simt parfumul suav al diminetilor boeme! Vreau sa vad femei frumoase si barbati cuceritori! Barbati, nu tentative epilate si exagerat de pensate! Vreau sa ma indragostesc de aerul ce'l respir si sa ma pierd intr'o multime de zambete! Sa'i privesc in ochi, sa le salut entuziasmul si sa merg mai departe. Sa ma ciocnesc de acel Fat-Frumos si sa'mi taie respiratia! Sa ne oprim la o alta cafea tare si sa povestim! Sa spunem vrute si nevrute, filozofii si prostii, aspiratii si fantezii. Sa'mi starneasca interesul si sa ma faca sa'i caut prezenta. Sa ma fascineze total si sa ma faca sa uit de toate.... Sa fiu acolo langa el si sa o iau de la capat. Sa cladesc ceva nou, s'o iau de la capat si sa'mi fie bine. Sa las in urma toata monotonia urbei si cenusiul strazilor natale. Sa uit ca am intalnit vreodata oameni lipsiti de viata si ochi goi. Sa le sterg din memorie si sa ma bucur de euforia fiecarui moment. Sa'mi incep drumul spre apogeu. Pe alta cale...


De fapt, stii ce mi'ar placea? Sa nu fiu singura visatoare. Sa te opresti si tu acum, sa'ti arunci ochii pe fereastra si sa te bucuri de o zi cu soare. Da, e soare afara! Picteaza'ti un zambet pe chip, trage aer adanc in piept si multumeste'ti pentru ceea ce esti. Mi'ar placea sa faci asta pentru cateva momente. In fiecare zi...

vineri, 8 martie 2013

FORCE vs. STRENGHT


     I don't have force.
     Actually, I was never forceful. Even though some might say it's possible to be a forceful woman, I say that I'm a woman and force is not in my nature.
     Allthough, I'm strong. I'm strong enough to keep my head up and smile. I'm strong enough to keep you away from my life. Or him, or her, or them. Or anybody else. Despite the fact that I love every single person that changed my life one way or another, I'm strong enough to thrust aside anyone who changes my life in a bad way. And yes, I'm still strong and brave enough to put my trust into people, even if some of them betrayed me so much.
     And I don't care about the bad chapters that my life's book has. Why? Because I'm strong enough to survive any disease and carry the red flag every month. :) I'm strong enough to forgive and forget anyone who treats me in the ugliest ways. And yes, I'm even strong enough to build my own future and my own happiness, ignoring the world's malice and envy.
     Yes, I'm strong, I'm happy and I feel that my life is going to be on the highest points!
     Why? Because I can! Because I'm a WOMAN! And today is my day!
Today I'm the strongest!!!

luni, 7 ianuarie 2013

O pereche de aripi.


   Cred cu desavarsire ca oamenii au aripi! De ce? Pentru ca nicio faptura magnifica nu poate trai fara aripi.
Fiecare avem perechea noastra de aripi. In suflet, in gandire, le avem ascunse si ingropate de frivolitati si ganduri imputite. Si in loc sa le facem loc aripilor si sa zburam in voia imaginatiei noastre, ne preocupam mereu sa gasim material cu care sa le ingropam.
   Idei preconcepute si iluzii false ne sufoca mereu. Ajungem prizonierii propriilor conceptii. Suntem invatati sa avem principii, norme si standarde.  Impuse, nu gandite. Tocite, nu intelese. Si apoi ne miram de fiecare data cand calcam peste ele. Ne preocupam sa ne inconjuram de oameni care sa ne ofere satisfactie personala. Care sa ne umple golul singuratatii. Si suntem atat de disperati in a umple acel gol, incat de multe ori nu conteaza cine sunt acele persoane. Conteaza doar ca sunt. Conteaza doar ca avem prieteni, suntem inconjurati de o multime de oameni si nu trecem podul vietii singuri. Cantitate, nu calitate! Si punem sperante in acele persoane cu fiecare pas pe care il fac alaturi de noi. Si cu cat ne insotesc mai mult, cu atat sperantele noastre cresc. Dar uneori acele sperante ajung sa transforme ceea ce este in ceea ce vrem noi sa fie. Ajungem sa cream in ochii nostrii omul potrivit nevoilor noastre. Nefiind constienti ca e doar o iluzie. O falsa iluzie. Si cu toate ca alimentam aceste amagiri, mereu exista momente lucide ce ne demonstreaza ca de fapt plutim intr’o utopie continua. Depinde doar de noi daca alegem sa luam in considerare aceste momente sau nu.
   Eu cred in aripile mele. Cred ca sunt acolo undeva, ascunse. Le vad ca o eliberare, ca o gura de aer proaspat. Stiu ca nu ar trebui sa le merit, caci pana acum le’am ingropat si eu, ca toti ceilalti. Dar voi lupta pentru ele. Cu inversunare. Caci numai ele’mi pot oferi libertatea de a trai liber. Si de va trebui sa las tot in urma, stiu ca va merita!

...iar ce nu trebuie sa las in urma ma va insoti mereu pe'acel pod lung si primejdios... 



;;