luni, 28 decembrie 2009

un zambet: TOTUL!

Nu vreau sa vorbesc aici de visele mele de a fi mai mult decat un nimeni in viata asta, ori de sperantele ce'mi contureaza un viitor neclar precum privirea incetosata a unui drogat. Nu! Vreau sa vorbesc despre acele vise ce reflecta haosul dimensiunii inconstiente a creierului nostru! De cosmaruri ori de vise bune ( oare astea de ce n'au o denumire specifica? ori n'o stiu eu? ), de "wet dreams" ori de cele din care te trezesti confuz, te trezesti ca plangi, ori cazi undeva in gol, ori fugi de nimic si spre nimic!
De fapt, vreau sa vorbesc despre visele cu tine. Da, te'am visat. De mai multe ori. Doar ca, in ultimul timp am avut un vis. Acelasi vis. Mereu acelasi!
Apaream EU si TU! Vedeam sclipirea ochilor tai atintiti pe ai mei, apoi coborand incet si devorandu'mi cu o privire provocatoare, rand pe rand, nasul, buzele, dintii ce abia se zaresc... Iar apoi privirea coboara in jos pe trupul meu... Din ce in ce mai jos...
...se pierde undeva pe coapsele mele... si apare...
Un amalgam bine definit de senzualitate, provocare, seductie, dar si puritate, inocenta si perfectiune, dragoste si smerenie... Toate, intr'un singur zambet! Zambetul tau! Unul ce pentru mine defineste perfect... absolutul! Un zambet ce'l zaresc de fiecare data cand inchid ochii. Considerat de unii infirm si banal, imi devine de acum indispensabil, bine inradacinat in memorie si de nepretuit!
E zambetul tau! In visul meu!
...acelasi vis. mereu acelasi...

;;