miercuri, 14 noiembrie 2012

Fara rima!

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:16

Nu caut rime
Doar cuvinte!
Nu dau sens gandurilor
Le inventez o logica!
Nu scriu cu norma
Le vars doar aiurea pe foaie!
Nu vreau s'arate frumos
Vreau s'atraga curiozitatea!
Eu nu scriu
Doar... scriu!
                          Atat!

. . .

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:13

Tell me she's worth it
And I'll shoot you in the head!

Tell me he's everything
And I'll prove you he's nothing.

Tell me you don't matter
And I'll make you feel that way!


Tell yourself she's worth
And see what proves that!

Tell yourself he's everything
And search what everything means for you.

Tell yourself you don't matter
And feel how much that hurts!


And if after all this the one still shines in your eyes
That you'd better not lose that gold!


                                                              But if not....
                                                              RUN FOR YOUR LIFE!!!

Cine?

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:07

Vreau sa ma imbraci in iubire
Si sa nu ma mai dezbrace decat pamantul de deasupra!
Vreau sa'mi gasesc somnul dulce
In bratele'ti ferme!
Vreau sa zbor deasupra norilor
Purtata de mii de saruturi!
Vreau sa ma pierd in ochii tai limpezi
De fiecare data cand ma certi cu drag!
Vreau sa nu stiu ce'mi rezerva maine
Dar sa nu'mi fie frica sa aflu!

Vreau tot!
Si nimic din ce'am avut pana acum...
Dar tu? Tu vrei?
De fapt...
Cine esti
TU?

marți, 6 noiembrie 2012

Ilogic.

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 01:39

Pe'o hartie de ziar
Mazgalea ceva.
Un gand, o idee. Ceva.
In capul ei se mazgaleau
mai multe.
Mult prea multe.
Negre si jegoase.
Imputite!
Dar se mazgaleau frumos.
Armonios!
N'are logica ce spun!
Dar are.
Ca printre mazgaliturile
din capsoru' ei
Isi bagase el pen...sula
Si mazgalea frumos.
Mai frumos ca niciodata!

duminică, 9 septembrie 2012

Hai!

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 15:06


00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…
Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.
Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.
E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…
De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…
E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!  

;;
Subscribe to: Postări (Atom)