miercuri, 14 noiembrie 2012

Fara rima!

Nu caut rime
Doar cuvinte!
Nu dau sens gandurilor
Le inventez o logica!
Nu scriu cu norma
Le vars doar aiurea pe foaie!
Nu vreau s'arate frumos
Vreau s'atraga curiozitatea!
Eu nu scriu
Doar... scriu!
                          Atat!

. . .

Tell me she's worth it
And I'll shoot you in the head!

Tell me he's everything
And I'll prove you he's nothing.

Tell me you don't matter
And I'll make you feel that way!


Tell yourself she's worth
And see what proves that!

Tell yourself he's everything
And search what everything means for you.

Tell yourself you don't matter
And feel how much that hurts!


And if after all this the one still shines in your eyes
That you'd better not lose that gold!


                                                              But if not....
                                                              RUN FOR YOUR LIFE!!!

Cine?

Vreau sa ma imbraci in iubire
Si sa nu ma mai dezbrace decat pamantul de deasupra!
Vreau sa'mi gasesc somnul dulce
In bratele'ti ferme!
Vreau sa zbor deasupra norilor
Purtata de mii de saruturi!
Vreau sa ma pierd in ochii tai limpezi
De fiecare data cand ma certi cu drag!
Vreau sa nu stiu ce'mi rezerva maine
Dar sa nu'mi fie frica sa aflu!

Vreau tot!
Si nimic din ce'am avut pana acum...
Dar tu? Tu vrei?
De fapt...
Cine esti
TU?

marți, 6 noiembrie 2012

Ilogic.

Pe'o hartie de ziar
Mazgalea ceva.
Un gand, o idee. Ceva.
In capul ei se mazgaleau
mai multe.
Mult prea multe.
Negre si jegoase.
Imputite!
Dar se mazgaleau frumos.
Armonios!
N'are logica ce spun!
Dar are.
Ca printre mazgaliturile
din capsoru' ei
Isi bagase el pen...sula
Si mazgalea frumos.
Mai frumos ca niciodata!

duminică, 9 septembrie 2012

Hai!


00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…
Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.
Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.
E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…
De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…
E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!  

miercuri, 30 martie 2011

Adio!

Ne’am intalnit pe’un acoperis. Era intuneric si era frig. Cautam o evadare din zgomoteca cotidianului acolo, in bataia unui vant sinistru. Prea multe ganduri si prea putin spatiu in ultimul timp. Pana si tutunul a ajuns sa fie de prisos. Dar imi dau seama ca nici macar acolo nu’mi pot implini singuratatea. Mai e cineva. Simt o suflare straina. Imi plimb ochii imprejur si vad in stanga mea… o faptura. De la distanta asta nu’mi pot da seama de e baiat sau fata. Dar banuiesc. Apare subit o suspiciune. Sunt in siguranta sau nu? Curioasa precis sunt. Dar oare ar fi sigur? Poate ca… Si ma si indrept fara sa vreau si fara sa stiu catre partenerul meu in singuratate. Ma apropii usor, studiez, analizez si trag concluzii. Zambesc larg si, pe cum ma apropii, incerc sa’i definesc trasaturile fetei. Am banuit bine. Ma mai apropii putin si cu o voce calda cersesc putina atentie. Un par putin balai, lung, ce acopera o fata rotunda, niste ochi perfecti si’un zambet dulce imi acorda subit atentie. Cunosc privelistea asta. Si mai mult chiar, o iubesc. Dar… Mi’e atat de straina. Atat de noua, de necunoscuta si de ciudata. E ca si cum as avea un deja-vu… cu un necunoscut? Simt ca nu se leaga dar nu caut sa gasesc vreo explicatie. E prea intens momentu’ ca sa merite vreo logica. Ma incumet si ma asez langa el chiar in momentu’ in care realizez ca ne desparte’o lume intreaga, desi mi’ar fi iesit direct din suflet. Nici macar nu vorbeam aceeasi limba. Dar sa mai si cunosc ceva din necunoscutul prezentei sale … Totusi. Iubesc acest necunoscut ca si cum l’as iubi pe el de’o viata. De ce? Cine e el de fapt? Si de ce stam acum, pe’un acoperis, invaluiti in fumul de tigara, contempland… nimic, intr’o tacere surda? Ce’ar trebui sa fac? Sa plec? Sa stau? Si ce’s cu intrebarile astea puerile in capul meu? Ma pierd? Eu? Nu! Trag ultimu’ fum de tigara, multumesc pentru companie si, cu un gol in stomac, dau sa plec. Dar simt ca n’o sa ajung prea departe. Si asa se si intampla, cand in urma mea, el ma striga. Ma intorc subit si simt cum buzele lui le cauta pe’ale mele si ritmul meu devine unul si’acelasi cu al lui. Timpul ingheata si pana si vantul se opreste. Momentul prinde o alura suprema si pare ca nu se mai termina. Si nu se mai termina. SI nu se mai termina… Pana ajung sa cred ca e un vis si ma intorc sa plec. Ar vrea sa’mi stie numele, dar prefer sa mi’l ascund intr’o doza de mister, la fel ca toata persoana lui. Plec, lasandu’mi parfumul in negura si sarutarea’n vant… Adio!

marți, 15 martie 2011

LOVE

Needs no description.

And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don't listen to, watch great films... watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking 'til your neighbors come home. Sit on the steps smoking 'til you come home. And worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm wrong and happy when you forgive me. Look at your photo's and wish I'd known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you're angry. I tell you you're gorgeous. And hug you when you're anxious and hold you when you're hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I'm next to you, and whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you and wonder how you could think I'd ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I'm empty without you, but I want what you want and think I'm losing myself.
But I'll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not. And tell you the truth when I really don't want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it's all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

... And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending LOVE I have for you.
Thank you, my dear Ioana.
(not written by me)

;;