miercuri, 14 noiembrie 2012

Cine?

Vreau sa ma imbraci in iubire
Si sa nu ma mai dezbrace decat pamantul de deasupra!
Vreau sa'mi gasesc somnul dulce
In bratele'ti ferme!
Vreau sa zbor deasupra norilor
Purtata de mii de saruturi!
Vreau sa ma pierd in ochii tai limpezi
De fiecare data cand ma certi cu drag!
Vreau sa nu stiu ce'mi rezerva maine
Dar sa nu'mi fie frica sa aflu!

Vreau tot!
Si nimic din ce'am avut pana acum...
Dar tu? Tu vrei?
De fapt...
Cine esti
TU?

marți, 6 noiembrie 2012

Ilogic.

Pe'o hartie de ziar
Mazgalea ceva.
Un gand, o idee. Ceva.
In capul ei se mazgaleau
mai multe.
Mult prea multe.
Negre si jegoase.
Imputite!
Dar se mazgaleau frumos.
Armonios!
N'are logica ce spun!
Dar are.
Ca printre mazgaliturile
din capsoru' ei
Isi bagase el pen...sula
Si mazgalea frumos.
Mai frumos ca niciodata!

duminică, 9 septembrie 2012

Hai!


00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…
Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.
Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.
E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…
De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…
E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!  

miercuri, 30 martie 2011

Adio!

Ne’am intalnit pe’un acoperis. Era intuneric si era frig. Cautam o evadare din zgomoteca cotidianului acolo, in bataia unui vant sinistru. Prea multe ganduri si prea putin spatiu in ultimul timp. Pana si tutunul a ajuns sa fie de prisos. Dar imi dau seama ca nici macar acolo nu’mi pot implini singuratatea. Mai e cineva. Simt o suflare straina. Imi plimb ochii imprejur si vad in stanga mea… o faptura. De la distanta asta nu’mi pot da seama de e baiat sau fata. Dar banuiesc. Apare subit o suspiciune. Sunt in siguranta sau nu? Curioasa precis sunt. Dar oare ar fi sigur? Poate ca… Si ma si indrept fara sa vreau si fara sa stiu catre partenerul meu in singuratate. Ma apropii usor, studiez, analizez si trag concluzii. Zambesc larg si, pe cum ma apropii, incerc sa’i definesc trasaturile fetei. Am banuit bine. Ma mai apropii putin si cu o voce calda cersesc putina atentie. Un par putin balai, lung, ce acopera o fata rotunda, niste ochi perfecti si’un zambet dulce imi acorda subit atentie. Cunosc privelistea asta. Si mai mult chiar, o iubesc. Dar… Mi’e atat de straina. Atat de noua, de necunoscuta si de ciudata. E ca si cum as avea un deja-vu… cu un necunoscut? Simt ca nu se leaga dar nu caut sa gasesc vreo explicatie. E prea intens momentu’ ca sa merite vreo logica. Ma incumet si ma asez langa el chiar in momentu’ in care realizez ca ne desparte’o lume intreaga, desi mi’ar fi iesit direct din suflet. Nici macar nu vorbeam aceeasi limba. Dar sa mai si cunosc ceva din necunoscutul prezentei sale … Totusi. Iubesc acest necunoscut ca si cum l’as iubi pe el de’o viata. De ce? Cine e el de fapt? Si de ce stam acum, pe’un acoperis, invaluiti in fumul de tigara, contempland… nimic, intr’o tacere surda? Ce’ar trebui sa fac? Sa plec? Sa stau? Si ce’s cu intrebarile astea puerile in capul meu? Ma pierd? Eu? Nu! Trag ultimu’ fum de tigara, multumesc pentru companie si, cu un gol in stomac, dau sa plec. Dar simt ca n’o sa ajung prea departe. Si asa se si intampla, cand in urma mea, el ma striga. Ma intorc subit si simt cum buzele lui le cauta pe’ale mele si ritmul meu devine unul si’acelasi cu al lui. Timpul ingheata si pana si vantul se opreste. Momentul prinde o alura suprema si pare ca nu se mai termina. Si nu se mai termina. SI nu se mai termina… Pana ajung sa cred ca e un vis si ma intorc sa plec. Ar vrea sa’mi stie numele, dar prefer sa mi’l ascund intr’o doza de mister, la fel ca toata persoana lui. Plec, lasandu’mi parfumul in negura si sarutarea’n vant… Adio!

marți, 15 martie 2011

LOVE

Needs no description.

And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy's and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don't listen to, watch great films... watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking 'til your neighbors come home. Sit on the steps smoking 'til you come home. And worry when you're late, and be amazed when you're early. I'd give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I'm wrong and happy when you forgive me. Look at your photo's and wish I'd known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you're angry. I tell you you're gorgeous. And hug you when you're anxious and hold you when you're hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I'm next to you, and whimper when I'm not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don't. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I'm rejecting you when I'm not rejecting you and wonder how you could think I'd ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I'd buy you presents you don't want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don't mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I'm empty without you, but I want what you want and think I'm losing myself.
But I'll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don't deserve any less. Answer your questions when I'd rather not. And tell you the truth when I really don't want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it's all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

... And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending LOVE I have for you.
Thank you, my dear Ioana.
(not written by me)

luni, 21 februarie 2011

V.V.

Sta pe scaunu' acela jegos de cateva ore bune si deja murdaria si oboseala incep sa o irite. Nu gaseste nimic confortabil in pozitia ei. Macar de si'ar putea scalda ochii'n peisajul de'afara, da' e inca noapte. Asteapta cu o nerabdare covarsitoare libertatea spre care tot acest cliseu tipic romanesc o poarta. La fel ca si ceilalti, de altfel. Au trecut si glumele si crucea, povestile deja se stiu, barfele au expirat, s'au terminat si tigarile sudate pe'ascuns in WC, bautura se pastreaza pentru prima seara si pana si ultima picatura de energie s'a scurs. Ce'i prea mult e prea mult. Inchide ochii si'ncearca sa'si imagineze ceva. Orice. Dar efortul e prea mare. Atipeste cateva secunde, dar nu apuca sa doarma, caci pe hol urla cineva. Nimic special. Certuri efemere. Telenovele made in Romania. Ar mai citi din carte, dar parca n'o lasa ochii. N'are ce face, decat sa se lase in voia somnului. Din nou. Si sa lase timpul sa treaca. Asa, vreo doua ore bune. Caci trebuie sa se mai si opreasca. Verifica bagajele, banii, actele, tot si se indreapta spre usa, unde bineinteles, toata lumea se inghesuie.
Ajunge intr'un final jos si trage aer adanc in piept. Ii lipsea marea. Ii lipsea Vama. E inca intuneric si'n vreo ora, daca se grabeste, apuca si rasaritul. Vrea rasaritul acela. Dar nu stie de ce. Se cazeaza rapid, face'un dus scurt, da pe gat o cafea tare si'a plecat spre plaja. Singura. Cu gandul era demult acolo. Paseste pe urmele lasate vara trecuta cu un sentiment familiar. Toate erau exact cum le lasase cu un vis in urma. Strazile colorate, birturile ciudate, umbrelutele de paie, amintirile ce'mbraca plaja, noptile albe si bronzul impecabil. Paseste cu talpile goale pe nisipul ce abia asteapta sa'i mangaie degetele. Senzatia aceea placuta ce'o ridica mereu deasupra realitatii. Dar de data asta mai e ceva. Vantul aduce cu el un deja-vu, un sentiment placut, un parfum cu care odinioara ea'si rasfata simturile. Atat de demult incat acea senzatie devine aproape bizara. Urmareste acel sentiment pana in partea cealalta a plajei, unde subit se opreste. Nu poate fi real. Probabil ca e inca pe tren si viseaza. Se ciupeste de mana stanga si asteapta sa'si deschida ochii. Dar nu se intampla. E inca pe plaja. Inca uimita. O fi incepand sa delireze de la prea multa oboseala. Nu. Momentul era prea intens ca sa fie doar o nascocire a creierului...
Mai sta putin si realizeaza ca el chiar sta acolo. Vantul chiar se joaca cu paru'i balai si marea chiar ii dezmiarda sufletul. Ar vrea sa fie ea marea si vantul in acest moment. Pana si din spate il recunoaste. Si cand se gandeste ca a trecut atata timp. Prea mult timp. Si'l imagina schimbat, il inchipuia o cu totul alta persoana. Dar ramasese acelasi. Acelasi Fat-Frumos din lacrima. Se intreaba daca o simte, daca stie ca e chiar in spatele lui, daca stie ca distanta acea interminabila se rezuma acum la numai un metru si'un sentiment. Paseste cu grija, parca cu frica, langa el si se pune jos. Sta cateva momente si apoi se uita in ochii lui. Atat doar. Ochii lui. Cuprinde toate gandurile si toata dragostea intr'o privire de'a lui. Stia. O simtea. Deodata, amandoi incep sa tremure de emotie. Si'ar sari unu in brate la celalalt. S'ar saruta pana la apus. Dar n'o fac. Caci momentul acesta trebuie savurat. Fara niciun cuvant. Fara niciun gest. Doar o muta apropiere. O contopire a inimilor intr'un singur suflet. O iubire ce nu trebuie sa ajunga pe intelesul celorlalti. Un sentiment mai presus de tot ce'i omenesc...

...Acum stia de ce vroia acel rasarit.

joi, 3 februarie 2011

Define freedom

Ai putea?

Eu am incercat. Si a iesit cam asa: O combinatie ciudata intre adrenalina, teribilism, fericire si imaginatie. O idee tampita si’n acelasi timp geniala. Aparenta. Hrana pentru suflet si stimulent pentru minte. Creatie, dar in acelasi timp copiere. Un brainstorming liric. O melodie pasnica pe’o linie melodica heavy-metal. Aiureala. Fiori. Culoare si ceata. Pasiune si tandrete. Flirt nebun si fluturi indragostiti. Dar NU iubire. Necunoscut cunoscut. Infinit. Calatorie. O adevarata filozofie. (am facut si’un vers) Mizerie si minciuna. Prea multa minciuna. Experienta si chiar si cunoastere. Cer. Mult cer. Si aripi. Mintal, nu fizic. O betie ocazionala si’un trip spontan. Poate si putin… verde. Tigara de dupa si’o criza de nervi. Probleme, cu solutii. Fara solutii. Fara probleme!? Portofelul gol si banii ce’ar trebui sa fie’n el. Un zambet trantit din neant si’un prieten mereu alaturi. Orele filozofice ce preced oricarui party cufundat in aburii betiei. Un chit’chat intr’un birt, cu cativa necunoscuti la o masa din capat. Chiar si birtul unde intotdeauna intri cu drag si cu un alt baiat. Un karaoke afon si nebun cu sprayul deodorant sau printre prieteni. Castile ce’ti tin companie seara, pe strazile pustii. Asteptari, dar nu planuri. Viata. Libertatea e viata.

Si cu toate astea, e doar o aparenta.

Nu esti niciodata liber.

Nu vei fi niciodata liber.

Pentru ca traiesti.

;;