Schiarazula Marazula

…si picurii de apa se modelau rand pe rand pe trupu-i firav. Iar ea statea tacuta sub dusul rece, cu ochii inchisi, cu mainile-i pe piept, acoperindu-si sanii cu degetele tremurande, parca de frica. Lacrimile sarate se amestecau cu sangele de pe fata ei, iar apoi se prelingeau in jos, odata cu apa. Ii simtea atingerea, ii simtea mirosul, il auzea soptindu-i la ureche sa nu miste, simtea lama taioasa a cutitului cum umbla pe pulpa ei alba… Mainile si picioarele ii zvacneau de durere chiar si acum, desi reusise sa scape de lanturile groase ce o tineau legata de pat. In fata ochilor ii apareau mereu acele momente ca niste fulgere: zambetul lui atat de tiranic, durerea, rasuflarea lui pe gatul ei, groaza… Iar mai apoi… Cutitul acela ascutit infipt in pieptul sau lucrat, toata viata lui scurgandu-se prin vena subtire pe podeaua de lemn, sangele rosu al inamicului pe camasa ei alba de in, becul galbui ce palpaia, luminand camera anosta, corpul lui neinsufletit cazut macabru pe patul ravasit… Toate astea nu faceau altceva decat sa intensifice teama din sulfetul ei. Stia ca s-a terminat, stia ca acum nu ii mai poate face rau, dar tot se simtea in pericol. Neputincioasa, se ghemuieste in coltul baii cu gresie albastra, patata de picurii rosii, privind ingandurata catre apa ce stergea toate urmele.
Iar dincolo, in camera anosta de motel, becul galbui lumineaza trupul fara de suflet inconjurat de o balta de sange… Privirea lui goala se indreapta spre cearsafurile sifonate, acolo unde avea candva putere. Doar ca acum ochii sai lipsiti de stralucire tradeaza teama, frica, oroare…