luni, 21 februarie 2011

V.V.

Sta pe scaunu' acela jegos de cateva ore bune si deja murdaria si oboseala incep sa o irite. Nu gaseste nimic confortabil in pozitia ei. Macar de si'ar putea scalda ochii'n peisajul de'afara, da' e inca noapte. Asteapta cu o nerabdare covarsitoare libertatea spre care tot acest cliseu tipic romanesc o poarta. La fel ca si ceilalti, de altfel. Au trecut si glumele si crucea, povestile deja se stiu, barfele au expirat, s'au terminat si tigarile sudate pe'ascuns in WC, bautura se pastreaza pentru prima seara si pana si ultima picatura de energie s'a scurs. Ce'i prea mult e prea mult. Inchide ochii si'ncearca sa'si imagineze ceva. Orice. Dar efortul e prea mare. Atipeste cateva secunde, dar nu apuca sa doarma, caci pe hol urla cineva. Nimic special. Certuri efemere. Telenovele made in Romania. Ar mai citi din carte, dar parca n'o lasa ochii. N'are ce face, decat sa se lase in voia somnului. Din nou. Si sa lase timpul sa treaca. Asa, vreo doua ore bune. Caci trebuie sa se mai si opreasca. Verifica bagajele, banii, actele, tot si se indreapta spre usa, unde bineinteles, toata lumea se inghesuie.
Ajunge intr'un final jos si trage aer adanc in piept. Ii lipsea marea. Ii lipsea Vama. E inca intuneric si'n vreo ora, daca se grabeste, apuca si rasaritul. Vrea rasaritul acela. Dar nu stie de ce. Se cazeaza rapid, face'un dus scurt, da pe gat o cafea tare si'a plecat spre plaja. Singura. Cu gandul era demult acolo. Paseste pe urmele lasate vara trecuta cu un sentiment familiar. Toate erau exact cum le lasase cu un vis in urma. Strazile colorate, birturile ciudate, umbrelutele de paie, amintirile ce'mbraca plaja, noptile albe si bronzul impecabil. Paseste cu talpile goale pe nisipul ce abia asteapta sa'i mangaie degetele. Senzatia aceea placuta ce'o ridica mereu deasupra realitatii. Dar de data asta mai e ceva. Vantul aduce cu el un deja-vu, un sentiment placut, un parfum cu care odinioara ea'si rasfata simturile. Atat de demult incat acea senzatie devine aproape bizara. Urmareste acel sentiment pana in partea cealalta a plajei, unde subit se opreste. Nu poate fi real. Probabil ca e inca pe tren si viseaza. Se ciupeste de mana stanga si asteapta sa'si deschida ochii. Dar nu se intampla. E inca pe plaja. Inca uimita. O fi incepand sa delireze de la prea multa oboseala. Nu. Momentul era prea intens ca sa fie doar o nascocire a creierului...
Mai sta putin si realizeaza ca el chiar sta acolo. Vantul chiar se joaca cu paru'i balai si marea chiar ii dezmiarda sufletul. Ar vrea sa fie ea marea si vantul in acest moment. Pana si din spate il recunoaste. Si cand se gandeste ca a trecut atata timp. Prea mult timp. Si'l imagina schimbat, il inchipuia o cu totul alta persoana. Dar ramasese acelasi. Acelasi Fat-Frumos din lacrima. Se intreaba daca o simte, daca stie ca e chiar in spatele lui, daca stie ca distanta acea interminabila se rezuma acum la numai un metru si'un sentiment. Paseste cu grija, parca cu frica, langa el si se pune jos. Sta cateva momente si apoi se uita in ochii lui. Atat doar. Ochii lui. Cuprinde toate gandurile si toata dragostea intr'o privire de'a lui. Stia. O simtea. Deodata, amandoi incep sa tremure de emotie. Si'ar sari unu in brate la celalalt. S'ar saruta pana la apus. Dar n'o fac. Caci momentul acesta trebuie savurat. Fara niciun cuvant. Fara niciun gest. Doar o muta apropiere. O contopire a inimilor intr'un singur suflet. O iubire ce nu trebuie sa ajunga pe intelesul celorlalti. Un sentiment mai presus de tot ce'i omenesc...

...Acum stia de ce vroia acel rasarit.

joi, 3 februarie 2011

Define freedom

Ai putea?

Eu am incercat. Si a iesit cam asa: O combinatie ciudata intre adrenalina, teribilism, fericire si imaginatie. O idee tampita si’n acelasi timp geniala. Aparenta. Hrana pentru suflet si stimulent pentru minte. Creatie, dar in acelasi timp copiere. Un brainstorming liric. O melodie pasnica pe’o linie melodica heavy-metal. Aiureala. Fiori. Culoare si ceata. Pasiune si tandrete. Flirt nebun si fluturi indragostiti. Dar NU iubire. Necunoscut cunoscut. Infinit. Calatorie. O adevarata filozofie. (am facut si’un vers) Mizerie si minciuna. Prea multa minciuna. Experienta si chiar si cunoastere. Cer. Mult cer. Si aripi. Mintal, nu fizic. O betie ocazionala si’un trip spontan. Poate si putin… verde. Tigara de dupa si’o criza de nervi. Probleme, cu solutii. Fara solutii. Fara probleme!? Portofelul gol si banii ce’ar trebui sa fie’n el. Un zambet trantit din neant si’un prieten mereu alaturi. Orele filozofice ce preced oricarui party cufundat in aburii betiei. Un chit’chat intr’un birt, cu cativa necunoscuti la o masa din capat. Chiar si birtul unde intotdeauna intri cu drag si cu un alt baiat. Un karaoke afon si nebun cu sprayul deodorant sau printre prieteni. Castile ce’ti tin companie seara, pe strazile pustii. Asteptari, dar nu planuri. Viata. Libertatea e viata.

Si cu toate astea, e doar o aparenta.

Nu esti niciodata liber.

Nu vei fi niciodata liber.

Pentru ca traiesti.

vineri, 28 ianuarie 2011

S.

Sunt Steff. Sau la misto spus: buci. Am mereu complexe legate de greutate si niciodata nu's multumita de cum arat. Port un defect in spate si astept ziua in care bisturiul mi'l va indeparta. N'o sa ma vezi niciodata stand locului, iar cand ma vezi, ceva nu e in regula. Am un ras mult prea colorat si'un stranut isteric. Nu vrei sa ma auzi urland. Imi pasa si ma implic; poate uneori prea mult. Consider ca am un cuvant de spus si'l spun, chiar daca e cea mai mare prostie. Accept criticile de rigoare. Sunt haotica si repezita, dar totusi am o anumita ordine in viata. Tind sa intrec masura si nu stiu ce inseamna a fi echilibrat. Vreau sa le incerc pe toate. Vreau sa dau cu capu' de pereti ca sa ma lamuresc. Nu incerca sa'mi tii teorii. Gasesc in orice o provocare si nu dau inapoi de la a'mi satisface curiozitatile. Caut fericire in lucruri neinsemnate si'mi gasesc linistea pe niste scanduri. Profit de viata la maxim. Simt vibratia muzicii, mai ales a celei rock. Ma face sa ma simt puternica. Precum tocurile. Imi place sa ma aranjez, dar mai rar. Si'mi place sa ma joc. Ma joc cu focul, ma joc cu dragostea, dar mai ales ma joc cu mintea umana. Am o satisfactie imensa cand fac asta. Cersesc libertate de la fiecare secunda. Calatoresc. Descopar. Aflu. Iubesc muntele si pestera. Le respect. Vreau aventura. Vreau sa sorb cu privirea tot ce e mai frumos in lume. Sa fiu ca un burete uscat aruncat intr-un ocean de frumusete. Sa fotografiez. As putea epuiza mii de cadre doar pe'un rasarit. Un rasarit pe plaja din Vama, cu o chitara langa si'un Fat Frumos din lacrima. Astept sa urlu tare:" Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani!!!" pe'o terasa, tot in Vama. Visez cu ochii deschisi si sunt o romantica incurabila. Sunt imprevizibila si spontana. Si'mi place. Caut mereu sa simt ca traiesc si n'as schimba niciodata asta. Sunt tanara. Sunt un izvor de energie si inspiratie. De viata.


Sunt Steff.

Do you see me? :)

luni, 3 ianuarie 2011

N'am mai scris de mult.
Stiu.
Si nu'mi place.
Ma simt goala si fara aparare.
Ca si cum vremurile mele s'ar fi dus.
Apogeul.
Esenta.
Si pentru ce?
Pentru o euforie aparenta?
Ori pentru un chin ce nu'si gaseste rostul?
Nu!!!

duminică, 2 ianuarie 2011

.

….O zi de septembrie, Un foc de tabara si’un cartof ars in staniol. Un efect foto si’un Olympus misto. O bere’n Taboo si’o pleata ce’ntotdeauna am spus ca’i blonda. O seara’n oras hoinarind. Si inca una. Si inca una… Un concert si’o podea… ce stie multe. Un prieten la nevoie si’o betie… mult prea extrema. Umbre, lumini, Luna, priviri, poze, negru, fiori si fluturasi. Sperante si fum. Marlboro Filter Plus. O banca si prea multe priviri curioase. O plimbare nocturna si’o ploaie de toamna. Discutii, zambete si alti fiori. Sentiment. Dezamagiri si minciuni. Si’o despartire prea subita. Lacrimi, indignare, asteptare. Asteptare. Asteptare… Tradare si suferinta. Iubire si dor. Zambete si filme neintelese. Vama Veche, Trooper, OCS, Travka. “Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.” (Al. Dumas) si varianta ta inflacarata. Perversitate si subtilitate. IT si web design. Filozofie, muzica, chitara si dedicatii online. Fotografie si perfectionism. Photoshop, Blogspot. Romania, Germania. Deutsch, Rumänien. Secrete bine tinute si lectii de viata. Incredere, sinceritate, iertare si’o prietenie nepretuita.

This is you, my dear friend.
:*

joi, 9 septembrie 2010

Back in the old days

Nu de mult cotrobaiam prin haosul de la mine din camera si am dat peste un cadou primit iarna trecuta, de Sfantu' Stefan. Subit, mi'am adus aminte de toata iarna lui 2009 si inceputul lui 2010, de euforia zilelor si infantilitatea gandurilor mele, de toate prostiile, de noptile pierdute in Nerv, ori Flex, ori pe la careva acasa, chefuind. De cafeaua de dimineata bauta in Bronx, unde stateam toti inghesuiti, sorbind din cafea sau din energizantu' ala de cacat, rosu(nici nu'mi aduc aminte cum se cheama), postalind cate o tigara sau cate'un pachet. De orele de la care chiuliam ca sa mergem sa'i vedem pe astia exersand parkour in parc. Ori de toate flirturile, toate jocurile si jonglarile. Si de cei jonglati. De cei respinsi si de cei ce mereu ne'au respins. De toata distractia din birturi si de certurile de acasa. De problemele de la scoala si aproape-corigenta la mate. Si cate si mai cate. Si dintr'o data mi'am dat seama ca am crescut. Cresc. Si doare. Ma trezesc plutind undeva intre ce'a fost si... Si ce? De ce? Pierd acel CEVA. Esenta. Ideea. Si ma gandeam... Daca refuz? Daca, pur si simplu, spun nu? Ma agat de acel CEVA si ma duc in voia lui. Raman acolo atat cat ma mai pot tine. Daca REFUZ sa ma maturizez? Ar fi doar o negare sau o intoarcere in timp? Sau ar fi doar o prostie? Oricum, toate se termina intr'un suras nostalgic si'un oftat. Ca si acum.
Ca sa aveti si voi idee despre cadou' pe care l'am primit, am sa'l scriu mai jos, asa de... amuzament. Enjoy! :)



Balada unei onomastici pe undeva in oras

Din Vlaicu vine cu grai
Cu biletul in tramvai
Cu ochelarii pusi bine
Si cu soldurile pline,
Imbracata ca la carte
Si cu basca intr'o parte
Cu privirea anxioasa
E Stefana cea Capricioasa
Fara chef, cu gest patimas
Ea vine in oras
Cu tramvaiu' pe 5 roti
Sa dea de baut la toti.
E doar odata pe an
Cand e Sfantul Stefan,
Fata cu personalitate,
Plina de spontaneitate
Cun un set de idei constrans
Dispune de un buget restrans
Astazi e onomastica festivala
Fara muzica medievala,
Sau bloguri cu marazule
Pline de lucruri credule
Noi toti iti uram strasnic...
La multi ani si sa traiesti vesnic!!!

Thanks Sergiu! :)

miercuri, 16 iunie 2010

Discover yourself!

Hei Hei
Numai bine că s-a terminat şcoala şi ne putem ocupa cu adevărat de noi, de persoana noastră, persoană unică, irepetabilă şi mega dragă.
Am plăcerea să vă invit la primul atelier de dezvoltare personală, ediţia de vară, într-un spaţiu de vis.
Vom descoperi împreună: La ce ne foloseşte să fim prezenţi şi atenţi? şi: Cum ne putem îmbunătăţii atenţia?
În curtea interioară KF, în data de 21.06.2010, de la ora 1o până la ora 13. 15 locuri disponibile! Participare 20 lei.
Psiholog Bogdan Neagu 0723376967 pentru rezervări.

;;