Schiarazula Marazula

vineri, 8 martie 2013

FORCE vs. STRENGHT

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 09:25

I don't have force.

Actually, I was never forceful. Even though some might say it's possible to be a forceful woman, I say that I'm a woman and force is not in my nature.

Allthough, I'm strong. I'm strong enough to keep my head up and smile. I'm strong enough to keep you away from my life. Or him, or her, or them. Or anybody else. Despite the fact that I love every single person that changed my life one way or another, I'm strong enough to thrust aside anyone who changes my life in a bad way. And yes, I'm still strong and brave enough to put my trust into people, even if some of them betrayed me so much.

And I don't care about the bad chapters that my life's book has. Why? Because I'm strong enough to survive any disease and carry the red flag every month. :) I'm strong enough to forgive and forget anyone who treats me in the ugliest ways. And yes, I'm even strong enough to build my own future and my own happiness, ignoring the world's malice and envy.

Yes, I'm strong, I'm happy and I feel that my life is going to be on the highest points!

Why? Because I can! Because I'm a WOMAN! And today is my day!

Today I'm the strongest!!!

luni, 7 ianuarie 2013

O pereche de aripi.

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 11:13

Cred cu desavarsire ca oamenii au aripi! De ce? Pentru ca nicio faptura magnifica nu poate trai fara aripi.

Fiecare avem perechea noastra de aripi. In suflet, in gandire, le avem ascunse si ingropate de frivolitati si ganduri imputite. Si in loc sa le facem loc aripilor si sa zburam in voia imaginatiei noastre, ne preocupam mereu sa gasim material cu care sa le ingropam.

Idei preconcepute si iluzii false ne sufoca mereu. Ajungem prizonierii propriilor conceptii. Suntem invatati sa avem principii, norme si standarde. Impuse, nu gandite. Tocite, nu intelese. Si apoi ne miram de fiecare data cand calcam peste ele. Ne preocupam sa ne inconjuram de oameni care sa ne ofere satisfactie personala. Care sa ne umple golul singuratatii. Si suntem atat de disperati in a umple acel gol, incat de multe ori nu conteaza cine sunt acele persoane. Conteaza doar ca sunt. Conteaza doar ca avem prieteni, suntem inconjurati de o multime de oameni si nu trecem podul vietii singuri. Cantitate, nu calitate! Si punem sperante in acele persoane cu fiecare pas pe care il fac alaturi de noi. Si cu cat ne insotesc mai mult, cu atat sperantele noastre cresc. Dar uneori acele sperante ajung sa transforme ceea ce este in ceea ce vrem noi sa fie. Ajungem sa cream in ochii nostrii omul potrivit nevoilor noastre. Nefiind constienti ca e doar o iluzie. O falsa iluzie. Si cu toate ca alimentam aceste amagiri, mereu exista momente lucide ce ne demonstreaza ca de fapt plutim intr’o utopie continua. Depinde doar de noi daca alegem sa luam in considerare aceste momente sau nu.

Eu cred in aripile mele. Cred ca sunt acolo undeva, ascunse. Le vad ca o eliberare, ca o gura de aer proaspat. Stiu ca nu ar trebui sa le merit, caci pana acum le’am ingropat si eu, ca toti ceilalti. Dar voi lupta pentru ele. Cu inversunare. Caci numai ele’mi pot oferi libertatea de a trai liber. Si de va trebui sa las tot in urma, stiu ca va merita!

...iar ce nu trebuie sa las in urma ma va insoti mereu pe'acel pod lung si primejdios...

miercuri, 14 noiembrie 2012

Fara rima!

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:16

Nu caut rime
Doar cuvinte!
Nu dau sens gandurilor
Le inventez o logica!
Nu scriu cu norma
Le vars doar aiurea pe foaie!
Nu vreau s'arate frumos
Vreau s'atraga curiozitatea!
Eu nu scriu
Doar... scriu!
Atat!

. . .

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:13

Tell me she's worth it
And I'll shoot you in the head!

Tell me he's everything
And I'll prove you he's nothing.

Tell me you don't matter
And I'll make you feel that way!

Tell yourself she's worth
And see what proves that!

Tell yourself he's everything
And search what everything means for you.

Tell yourself you don't matter
And feel how much that hurts!

And if after all this the one still shines in your eyes
That you'd better not lose that gold!

But if not....
RUN FOR YOUR LIFE!!!

Cine?

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 08:07

Vreau sa ma imbraci in iubire
Si sa nu ma mai dezbrace decat pamantul de deasupra!
Vreau sa'mi gasesc somnul dulce
In bratele'ti ferme!
Vreau sa zbor deasupra norilor
Purtata de mii de saruturi!
Vreau sa ma pierd in ochii tai limpezi
De fiecare data cand ma certi cu drag!
Vreau sa nu stiu ce'mi rezerva maine
Dar sa nu'mi fie frica sa aflu!

Vreau tot!
Si nimic din ce'am avut pana acum...
Dar tu? Tu vrei?
De fapt...
Cine esti
TU?

marți, 6 noiembrie 2012

Ilogic.

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 01:39

Pe'o hartie de ziar
Mazgalea ceva.
Un gand, o idee. Ceva.
In capul ei se mazgaleau
mai multe.
Mult prea multe.
Negre si jegoase.
Imputite!
Dar se mazgaleau frumos.
Armonios!
N'are logica ce spun!
Dar are.
Ca printre mazgaliturile
din capsoru' ei
Isi bagase el pen...sula
Si mazgalea frumos.
Mai frumos ca niciodata!

duminică, 9 septembrie 2012

Hai!

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 15:06

00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…

Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.

Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.

E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…

De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…

E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!

;;