nu sunt mai mult decat o existenta efemera intr'o societate ce se duce de rapa....
noi il numim simplu:ponton.un mic ponton pe-un mare rau...ce e acela?e locul unde mergi,te asezi,asculti susurul apei si simti cum toate gandurile,grijiile si necazurile se desprind usor de tine si se duc undeva departe,departe...
e locul unde poti sa lasi lumea in spate si sa fii doar tu si el:pontonul...
ganduri jucause sau chiar rautacioase,iubiri neintelese sau dimpotriva perfecte,clipe de fericire,ori incarcate cu lacrimi...toate se ascund in crapaturile fine ale lemnului tuciuriu,in care razele soarelui oglindesc povestea vietii.
va trece timpul,vor veni alti oameni,vor fi alte povesti,alte suferinte;doar el va ramane la fel:acelasi ponton in care gasesti partea ta de rai...
si chiar daca peste zeci si zeci de ani,lemnul tuciuriu va putrezi,amintirile vor ramane vii,undeva,pe luciul apei calatoare...