Schiarazula Marazula

Ai putea?

Eu am incercat. Si a iesit cam asa: O combinatie ciudata intre adrenalina, teribilism, fericire si imaginatie. O idee tampita si’n acelasi timp geniala. Aparenta. Hrana pentru suflet si stimulent pentru minte. Creatie, dar in acelasi timp copiere. Un brainstorming liric. O melodie pasnica pe’o linie melodica heavy-metal. Aiureala. Fiori. Culoare si ceata. Pasiune si tandrete. Flirt nebun si fluturi indragostiti. Dar NU iubire. Necunoscut cunoscut. Infinit. Calatorie. O adevarata filozofie. (am facut si’un vers) Mizerie si minciuna. Prea multa minciuna. Experienta si chiar si cunoastere. Cer. Mult cer. Si aripi. Mintal, nu fizic. O betie ocazionala si’un trip spontan. Poate si putin… verde. Tigara de dupa si’o criza de nervi. Probleme, cu solutii. Fara solutii. Fara probleme!? Portofelul gol si banii ce’ar trebui sa fie’n el. Un zambet trantit din neant si’un prieten mereu alaturi. Orele filozofice ce preced oricarui party cufundat in aburii betiei. Un chit’chat intr’un birt, cu cativa necunoscuti la o masa din capat. Chiar si birtul unde intotdeauna intri cu drag si cu un alt baiat. Un karaoke afon si nebun cu sprayul deodorant sau printre prieteni. Castile ce’ti tin companie seara, pe strazile pustii. Asteptari, dar nu planuri. Viata. Libertatea e viata.

Si cu toate astea, e doar o aparenta.

Nu esti niciodata liber.

Nu vei fi niciodata liber.

Pentru ca traiesti.

Sunt Steff. Sau la misto spus: buci. Am mereu complexe legate de greutate si niciodata nu's multumita de cum arat. Port un defect in spate si astept ziua in care bisturiul mi'l va indeparta. N'o sa ma vezi niciodata stand locului, iar cand ma vezi, ceva nu e in regula. Am un ras mult prea colorat si'un stranut isteric. Nu vrei sa ma auzi urland. Imi pasa si ma implic; poate uneori prea mult. Consider ca am un cuvant de spus si'l spun, chiar daca e cea mai mare prostie. Accept criticile de rigoare. Sunt haotica si repezita, dar totusi am o anumita ordine in viata. Tind sa intrec masura si nu stiu ce inseamna a fi echilibrat. Vreau sa le incerc pe toate. Vreau sa dau cu capu' de pereti ca sa ma lamuresc. Nu incerca sa'mi tii teorii. Gasesc in orice o provocare si nu dau inapoi de la a'mi satisface curiozitatile. Caut fericire in lucruri neinsemnate si'mi gasesc linistea pe niste scanduri. Profit de viata la maxim. Simt vibratia muzicii, mai ales a celei rock. Ma face sa ma simt puternica. Precum tocurile. Imi place sa ma aranjez, dar mai rar. Si'mi place sa ma joc. Ma joc cu focul, ma joc cu dragostea, dar mai ales ma joc cu mintea umana. Am o satisfactie imensa cand fac asta. Cersesc libertate de la fiecare secunda. Calatoresc. Descopar. Aflu. Iubesc muntele si pestera. Le respect. Vreau aventura. Vreau sa sorb cu privirea tot ce e mai frumos in lume. Sa fiu ca un burete uscat aruncat intr-un ocean de frumusete. Sa fotografiez. As putea epuiza mii de cadre doar pe'un rasarit. Un rasarit pe plaja din Vama, cu o chitara langa si'un Fat Frumos din lacrima. Astept sa urlu tare:" Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani!!!" pe'o terasa, tot in Vama. Visez cu ochii deschisi si sunt o romantica incurabila. Sunt imprevizibila si spontana. Si'mi place. Caut mereu sa simt ca traiesc si n'as schimba niciodata asta. Sunt tanara. Sunt un izvor de energie si inspiratie. De viata.


Sunt Steff.

Do you see me? :)

N'am mai scris de mult.
Stiu.
Si nu'mi place.
Ma simt goala si fara aparare.
Ca si cum vremurile mele s'ar fi dus.
Apogeul.
Esenta.
Si pentru ce?
Pentru o euforie aparenta?
Ori pentru un chin ce nu'si gaseste rostul?
Nu!!!

….O zi de septembrie, Un foc de tabara si’un cartof ars in staniol. Un efect foto si’un Olympus misto. O bere’n Taboo si’o pleata ce’ntotdeauna am spus ca’i blonda. O seara’n oras hoinarind. Si inca una. Si inca una… Un concert si’o podea… ce stie multe. Un prieten la nevoie si’o betie… mult prea extrema. Umbre, lumini, Luna, priviri, poze, negru, fiori si fluturasi. Sperante si fum. Marlboro Filter Plus. O banca si prea multe priviri curioase. O plimbare nocturna si’o ploaie de toamna. Discutii, zambete si alti fiori. Sentiment. Dezamagiri si minciuni. Si’o despartire prea subita. Lacrimi, indignare, asteptare. Asteptare. Asteptare… Tradare si suferinta. Iubire si dor. Zambete si filme neintelese. Vama Veche, Trooper, OCS, Travka. “Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.” (Al. Dumas) si varianta ta inflacarata. Perversitate si subtilitate. IT si web design. Filozofie, muzica, chitara si dedicatii online. Fotografie si perfectionism. Photoshop, Blogspot. Romania, Germania. Deutsch, Rumänien. Secrete bine tinute si lectii de viata. Incredere, sinceritate, iertare si’o prietenie nepretuita.

This is you, my dear friend.
:*

Nu de mult cotrobaiam prin haosul de la mine din camera si am dat peste un cadou primit iarna trecuta, de Sfantu' Stefan. Subit, mi'am adus aminte de toata iarna lui 2009 si inceputul lui 2010, de euforia zilelor si infantilitatea gandurilor mele, de toate prostiile, de noptile pierdute in Nerv, ori Flex, ori pe la careva acasa, chefuind. De cafeaua de dimineata bauta in Bronx, unde stateam toti inghesuiti, sorbind din cafea sau din energizantu' ala de cacat, rosu(nici nu'mi aduc aminte cum se cheama), postalind cate o tigara sau cate'un pachet. De orele de la care chiuliam ca sa mergem sa'i vedem pe astia exersand parkour in parc. Ori de toate flirturile, toate jocurile si jonglarile. Si de cei jonglati. De cei respinsi si de cei ce mereu ne'au respins. De toata distractia din birturi si de certurile de acasa. De problemele de la scoala si aproape-corigenta la mate. Si cate si mai cate. Si dintr'o data mi'am dat seama ca am crescut. Cresc. Si doare. Ma trezesc plutind undeva intre ce'a fost si... Si ce? De ce? Pierd acel CEVA. Esenta. Ideea. Si ma gandeam... Daca refuz? Daca, pur si simplu, spun nu? Ma agat de acel CEVA si ma duc in voia lui. Raman acolo atat cat ma mai pot tine. Daca REFUZ sa ma maturizez? Ar fi doar o negare sau o intoarcere in timp? Sau ar fi doar o prostie? Oricum, toate se termina intr'un suras nostalgic si'un oftat. Ca si acum.
Ca sa aveti si voi idee despre cadou' pe care l'am primit, am sa'l scriu mai jos, asa de... amuzament. Enjoy! :)



Balada unei onomastici pe undeva in oras

Din Vlaicu vine cu grai
Cu biletul in tramvai
Cu ochelarii pusi bine
Si cu soldurile pline,
Imbracata ca la carte
Si cu basca intr'o parte
Cu privirea anxioasa
E Stefana cea Capricioasa
Fara chef, cu gest patimas
Ea vine in oras
Cu tramvaiu' pe 5 roti
Sa dea de baut la toti.
E doar odata pe an
Cand e Sfantul Stefan,
Fata cu personalitate,
Plina de spontaneitate
Cun un set de idei constrans
Dispune de un buget restrans
Astazi e onomastica festivala
Fara muzica medievala,
Sau bloguri cu marazule
Pline de lucruri credule
Noi toti iti uram strasnic...
La multi ani si sa traiesti vesnic!!!

Thanks Sergiu! :)

Hei Hei
Numai bine că s-a terminat şcoala şi ne putem ocupa cu adevărat de noi, de persoana noastră, persoană unică, irepetabilă şi mega dragă.
Am plăcerea să vă invit la primul atelier de dezvoltare personală, ediţia de vară, într-un spaţiu de vis.
Vom descoperi împreună: La ce ne foloseşte să fim prezenţi şi atenţi? şi: Cum ne putem îmbunătăţii atenţia?
În curtea interioară KF, în data de 21.06.2010, de la ora 1o până la ora 13. 15 locuri disponibile! Participare 20 lei.
Psiholog Bogdan Neagu 0723376967 pentru rezervări.

As vrea sa’mi iau lumea’n cap. Sa ma sui intr’un tren si sa cobor atunci cand ma plictisesc de sunetul rotilor alunecand pe sine.

Sa gasesc un oras plin de lume. Plin de necunoscuti. Un oras agitat. Sa ma ascund printre privirile deloc curioase ale celorlalti. Cel mai bine te poti ascunde in plina aglomeratie. Unde nu te vede nimeni. Nu te stie nimeni.

As vrea sa colind strazile pline de colb strain. Sa’mi arunc privirile pe cladirile nou-facute. Sa observ tencuiala proasta, zidaria fuserita, geamurile puse stramb si toate celelalte nimicuri ce le gasesti si pe cladirile noastre. Ori pe cele vechi. Pe ornamentele deja deteriorate si cazute, caci rar se mai gasesc mesteri priceputiin a reconstitui astfel de lucrari. Pe liniile lor simple, dar lucrate delicat si ingrijit.

As vrea sa ma asez pe o banca, intr’un parc prafuit. Sa observ fiecare caine vagabond, infometat si eventual si schiop de’un picior. Sa studiez gesturile necunoscutilor. Sa le studiez felul in care rad, cum se asaza pe’o banca, cum isi unduiesc bazinul in timp ce merg, cum isi trec mana prin par de fiecare data cand vantu’ le’ncurca firele, cum dau de mancare porumbeilor, cum isi granesc trupul, cum razele soarelui se reflecta pe pielea lor, cum ochii lor urmaresc fiecare gest, fiecare miscare a celorlalti; la fel ca si ai mei.

As vrea sa merg pe strada fara sa’mi pese ca vreun cunoscut m’ar putea opri. Sa mananc linistita o inghetata, sa scot limba de’un cot si sa ling acea delicatesa rece fara sa’mi pese ca mi’as putea pata camasa exact in momentu’ in care tipa aia enervanta din scara B ar trece pe langa mine. Sa intru in fiece magazin, sa probez haine, sa probez pantofi, sa enervez vanzatoarele si sa ies linistita fara sa ma gandesc ca data viitoare cand as putea intra s’ar uita urat la mine si m’ar da afara. Sa ma holb, la propriu, dupa toti tipii buni ce trec pe langa mine. Sa’l prind pe unu’ de cur si sa merg mai departe, indiferenta fata de momentul anterior. Sa fac bilute si sa dau cu ele dupa toate tipele cocotate pe niste tocuri mult prea inalte pentru picioarele lor celulitice. Sa’njur fiecare baba ce ocupa locu’ degeaba in autobuz sau tramvai. Sa’mi bag castile in urechi si sa’mi inchipui ca strada e scena mea de karaoke.

Sa fac toate acele lucruri ce m’as plictisi sa le fac vreodata pe strazile astea ce’mi par a duce niciunde. Tot ce n’as indrazni sa fac aici, tot ce nu’mi permite orasu’ asta ingust la minte. Sa ma deschid fata de lume, sa ma cunosc; sa cunosc pe ceilalti. Sa aflu orice, sa stiu tot. Si nimic. Sa fiu eu. Eu insumi pe pamant strain si cald ca acasa.

Vii cu mine?