duminică, 9 septembrie 2012

Hai!

0 comentarii Publicat de Steff Beff la 15:06


00:00. Bucuresti. Sfarsitul verii…
Peretii astia… Ma tin aici, inchisa. Ferita de jungla de afara. Si nu vreau. Vreau sa fug in mijlocul junglei urbane. Sa ma plimb pe strazi cu nume ciudate si sa’mi pierd identitatea in marea de nepasare si ignoranta a trecatorilor.
Aici nu se doarme. Aici se traieste! Doar eu stau izolata intre acesti 4 pereti. Ar trebui sa zbor acum printre ei. Sa ma amestesc in multime si sa ma las dusa de val. Oricum, aici nu ma cunoaste nimeni. Aici ma pot lipsi de toate inhibitiile si frustrarile. Ma pot plimba in voie pe strazi fara sa’mi pese pe unde merg. Ma pot indragosti dintr’o singura privire si’mi pot purta imaginatia spre mari iubiri din aceeasi privire jucausa. Ma pot dezbraca de toate grijile si nervii si greutatile si hainele… Aici am libertatea pe care strazile Aradului nu mi’o va da niciodata. Sau mai bine zis privirile critice si vorbele rautacioase ale cunoscutilor ce’i zaresc la fiecare pas in urbea natala.
E bine aici… E nou si frumos. Haosul asta si toata agitatia din jur ma linisteste. Imi omoara teama monotoniei si frica obisnuintei. Necunoscutul fiecarui pas imi trezeste spiritul din amorteala acumulata déjà in exces. Multimea imi pune sangele in miscare. Desi aici esti nimeni. Esti doar un alt pieton grabit ce ignora semafoarele. Si e atat de bine sa fii nimeni. Nu e nici unu’ cu ochii pe tine, nu te observa si nu te critica nici dracu’… Poti foarte bine sa te plimbi in voie intr’un halat de baie jegos, in amiaza mare, pe centru’ fara sa se uite careva la tine ciudat. Aici n’au timp. Toti sunt grabiti, toti preocupati. Fug dupa autobuz, sa prinda un taxi din mers, sa ajunga la timp, sa faca afaceri sau sa piarda vremea prin mall’uri inalte si scumpe. Toti se refugiaza pe terase cochete, in restaurante dichisite sau in pub’uri straine…
De aia aici nu te vede nimeni. Si de aia aici tu’i poti vedea pe toti… Poti fi ochiul din umbra. Dar fara umbra. Poti fi tu criticul, iar ei creatiile. Tu invatacelul, iar ei maestrii. Poti invata atat de multe aici… Ori poti fi tu nebunul, iar ei pionii. Poti juca un alt rol decat cel real. Cate roluri vrei tu, caci strada e scena ta de improvizatie…
E Bucurestiul sfarsitului de vara. E timpul imaginatiei. Inghetat undeva pe o alee boema. Asa ca, hai, da’ti drumul!  

;;
Subscribe to: Postări (Atom)